ai veioza ai parte

postat de abitir in 2009-01-30 06:02

a aparut veioza arte, un blog care prezinta

arhiva media a emisiunii Veioza ARTE transmisa in fiecare joi, de la ora 21.00, live

pe www.greenchannel.ro.

by
retart
tania si andrei,
cunoscuti si sub numele care se afla deasupra lor.

sub veioza ii veti gasi pe andra matzal, miron ghiu, alexandru potocean , un caine, jean lorin sterian, maria draghici, silviu gherman, david schwartz, ofensiva generozitatii, scoala generala, si multi altii care prezinta.

abitir over. dose.


ce prajealaaaa

postat de abitir in 2009-01-24 22:38

"-Oacky, tu stii unde-o gasim pe zana padurilor??
- E, cum sa nu stiu... La marginea padurii!!"



hai una, hai doua...


nu mersi, noi nu ne injectam

postat de abitir in 2009-01-24 21:23

"ne bagam acuma acu-n vena, maine seara fumam ultimu joint, si dupa aia ne-am lasat definitiv. trecem pe femei."




... ce sa mai si zici, vorba aceea.treceti mai pe femei. altfel delicioase accentul si clipul.


wow

postat de abitir in 2009-01-23 08:13

ma intalnesc azi la biblioteca cu un baiat care seamana cu gael garcia bernal . zice, ce lucrezi? "oh, zic, i'm reading some stuff because i have to write a book about a girl who's on heroin.", "sorry?", zice. "who's the heroin?" "the girl, zic. the girl is the heroin and is also on heroin.". "aha", zice si zambeste, "wow. that's so great!" si da din cap incantat. are o camasa alba bufanta de toreador si niste zulufi pieptanati si gelatzi. aha. cool. yeah. isn't that just so great.


15.01.09 Liverpool Street Station - London, UK

postat de abitir in 2009-01-19 15:49

 




monged* 09

postat de abitir in 2009-01-13 22:03

ma intreb de ce las mereu lucrurile terminate doar pana la jumatate
ma intreb de ce renunt atat de usor
ma intreb de cand tastez asa repede 
ma intreb ce dracu o sa mai bag in mine si-n seara asta 
ma intreb cand mi-au aparut juliturile astea pe mine 
ma intreb am cazut pe strada sau eram inca la munca 
ma intreb cartofi prajiti la punga sau un baton de snickers si-o cutie de cola
ma intreb cine dracului sunt
ma intreb de ce iau mereu tonul asta patetic
ma intreb daca mai am tigari 
sau bani de tigari
ma intreb vroiam sa ma fac chitarist  actor  barman
sau doar dealer
ma intreb ce dracu caut eu cu tipa asta in baie
ma intreb daca cinceva mai are k daca cineva mai are fum daca cineva mai are cola daca cineva mai are md  un delfin un trifoi un adidas daca cineva mai are macar jumate de mitsubishi da da da e bun fuck nici macar       niste         poppers
ma intreb unde sunt ma intreb cine sunt ma intreb unde draculkui mergem acum si ce facem cu cine sunt si unde sunt ceilalti ma intreb de ce nu ma suna ma intreb unde e ea acum ma intreb mai suntem impreuna sau asta a fost acum cativa ani 
inc-o pastila
plaja asfaltul pastila tripul prietenii eu ceilalti ea degetele camera ei 
inc-o pastila
canalul parcul cladirile din otel ochelarii ei Gucci fuck! fata asta-i a mea! telefonul meu pistolul meu
inc-o pastila
ceatza caldura baietii laptopul munca fata mea rosie ca o cireasa colega mutant maine dimineata 
inc-o pastila
si mergi. 
mergi! continua sa mergi
sus             jos            sus      jos               stang             drept                    stang            drept

singurul lucru adevarat e muzica
asta e tot ce mai pot sa-nteleg 
cand sunt asa
cand sunt fericit
cand sunt praf
cand sunt muci 
cand sunt zdrente
cant sunt bine
cand uit cine sunt 
si de ce
cand nimic altceva nu mai conteaza

*se pronuntza  (en)   [mongd] ; nu exista un sinonim perfect  in romana dar ar putea echivala cu " incerci sa suni si nu poti forma numarul pentru ca telefonul e invelit intr-o carcasa transparenta de plastic pe care o vezi doar tu iar creierul tau interfereaza cu frecventele baietilor de la care-ai luat, in timp ce ai fost miseleste atras intr-un reality show pe care nu il poti controla si nici opri"


if beyonce were beyonce

postat de abitir in 2009-01-11 22:34

am vazut aseara un videoclip al lui beyonce care mi-a trezit tot respectul, vazand multitudinile de ego-uri ale frumoasei dive care se pare ca a ajuns pe noi culmi de subtilitate si autoidolatrie. beyonce joaca rolul unui barbat care e intr-o relatie cu ea insasi, adica beyonce, proiectata intr-o lume ideala in care ea-el il invata pe el-ea cum sa se comporte intr-o relatie, in care ea il iubeste sincer pe el, adica l-ar iubi sincer daca el ar fi ea. rezultatul logic: beyonce tanjeste dupa o relatie cu ea insasi. pe care de fapt o si are. n-am inteles exact ce semnificatie are faptul ca jobul partii active din familie (el?ea? depinde in ce realitate ne plasam) este de politist. oricum, iata clipul aici, pentru cine are curajul sa se arunce in el. trebuie sa va spun ca ne mai invata si despre ce porci neatenti sunt barbatii si ce virtuos-iubitoare sunt femeile, trasand noi bariere intre cele doua sexe, noi brese de hate sau self-hate in randurile fanilor, noi falii de gandire negativ-defensiva si schizofrenie. cel mai tare e ca am aflat de clipul asta de la un prieten (baiat), care il canta incontinuu pe strada. useless to say, refrenul e "if i were a boy...".


logo pedo

postat de abitir in 2009-01-09 05:47

azi, un film cu un tip in carucior si iubita lui functionala, care are grija de el aproape angelic. tipul, nervos, ii zice: "i don't like women who are into crippled people".


unzipp

postat de abitir in 2009-01-05 00:28

Cand am ajuns in aeroport, hubloul de la baneasa arata ca un gandac imens de bucatarie. Dormisem adanc, prinsesem trenul in ultimul minut si cerusem bani in expresul pentru aeroport, aveam un euro si imi mai trebuiau patru, dar nu am facut rost decat de trei. Am ajuns acasa, unde e altceva. Am citit tot drumul cartea pe care mi-a dat-o dan, am inceput-o in U2, la stahlheimer alee, si am terminat-o exact cand avionul whizz air a atins pamantul in bucuresti. Atunci am inchis cartea. Nu mi-am dat seama cat am visat-o si cat am citit-o, dar stiu cand am ajuns la ultima pagina. Apropierea ciudata, care se va dizolva in catava zile, inca exista, ca atunci cand te apropii cu fatza de hubloul submarinului tau foarte foarte tare, si vezi un univers albastru inchis, electric. Iti strivesti nasul si obrajii de hublou, parca si simti mirosul de apa. Si fiintele misterioase care trec prin fata ta si deseneaza cercuri si frecvente necunoscute, aproape iti transmit ceva, valurile lor se propaga intr-un fel pana la tine, pana cand te desprinzi de geam si ai impresia ca ti s-au udat toate hainele. Si te asezi in scaunul tau de la birou de parca te-ai intors dintr-o calatorie ciudata in adancuri. Te uiti la dara de apa de pe podea si o incerci cu varful bocancului pana devine un fel de mazga. Bine, evident, e si acidul. Romanii se inghesuiau in aeroport, si aerul inchis imi aduce aminte de tramvaiul in care mi s-a facut rau, tramvaiul nostru „cadou de la retea”, care ne astepta in statie cu usile deschise si in care am fumat un joint ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru cu putinta. Evident, acum am inteles de ce pana acum toata lumea mi-a zis fix asa: „tie ti-ar placea foarte tare berlinul”. I-am zis si mamei, care ma astepta la aeroport cu doua sandvisuri cu salam si cascaval: „parca m-am intors din neverland”. Nu stie ea prea multe despre chestia asta, dar a inteles ideea. Neverland e locul unde oricum vrem toti sa ne ducem. I-am zis: „ia uite ce chestie, chiar aseara vorbeam despre salam”. Si s-a bucurat de legatura ei directa cu neverlandul meu. Bineinteles, mai e si acidul la mijloc. De cate ori am impresia ca „inteleg” chestii pe acid, imi spun ca ar trebui s-o las asa si sa nu imi pedagogizez tripul. Raman altele. Legaturile care se sublimeaza. Punctele in care sunt oameni, pulsand pe o harta ca durerea in reclama la nurofen. Un nucleu galben-portocaliu, care emite semnale. Cristi prinzand-o pe ada de subrat si asezand-o incet pe saltea, ca pe un copil. Intorci brusc capul. In jurul tau, cadrele care se adancesc in tunele nesfarsite. Ada zambeste, de undeva din spatele ei- „ce dragut”. Si un tropait de 30 de ore. Dansat pe sunetul motocicletei care porneste din fatza blocului, dansat pe ecourile uriasei retzele de metrou in care te scufunzi, dansat pe sunetul pasilor tai, pe cafeaua care fierbe, pe sunetul apei de la baie. Regina de la „maria”, cu gesturile ei tandre catre marea de oameni diformi care dansau afara din trupul lor, hipnoza in masa, ochii ei de alien si coronita de diamante false, boom-ul catre care ne urcau toti pana cand nu mai gaeseai nici un buton de orpire si nici un buton de reglaj in sistemul tau, pentru ca in sistemul tau circula totul.Prima oara in viatza mea cand m-am simtit vie, mi-a zis andra inainte sa ne subtiem si sa devenim niste frecvente de radio in masina parcata in fata dreapta la mikz. Andra se taiase la deget. Isi acoperise rana cu o foitza mototolita. Sangele cursese si pe carcasa de cd pe care o treceam de la unul la altul. In geamul masinii apareau capete diforme care zambeau. Aerul era clar, si lumea se sfarsise undeva departe. Eram dincolo de sfarsitul lumii , umbrele care au ramas, si o structura ruginita a regulilor pe care le stim, si care au mai ramas pana cand se vor eroda de tot si vor disparea si astea- traversezi pe verde, saluti, cumperi paine pentru dimineata, niste reminiscente dezasamblate din care mai recunosti ceva indepartat, dar stii ca tu ai trecut podul. De mai multe ori. Am tropait cu dan 30 de ore, pana cand nu ne-au mai ramas decat varfurile degetelor. Mai ramaneau resturi de impuls in aratatoare, cand am ajuns la sfarsit in camera si ne-am intins pe pat. Aratatorul de la stanga mea si aratatorul de la dreapta lui, ca doi limacshi la discoteca, legati de doua leshuri mari prabushite pe saltea, cu cate un zambet ramas pe fatza. Si dimineata cand te lovesti de logica, poti sa o dai la o parte ca pe o panza de paianjen, in mai putin de o zecime de secunda, in milionimea unei milionimi de secunda. Sensul e o aroganta de care te scuturi cu primul joint. Sensul, frica, logica si succesiunile in timp ale faptelor, care nu mai au importanta, pentru ca liniile nu mai sunt drepte cum am invatat, si punctele din care se formeaza o dreapta formeaza de fapt alte dimensiuni. Andra cauta pe google search „gaina cu trei pleoape”. Ne intrebam unii pe altii- exista gaina cu trei pleoape? „cu trei pleoape si doi ochi?”, intreaba Lori. „Nu exista”. Si ne linstim. Deci nu exista. „Nu va vad prea bine”, zice ana. Geaca portocalie a lui lori ne ghideaza. Geaca roz a lui cristi ne ghideaza. Ne ghidam unii pe altii peste zapada de pe strazi, in intuneric. Artificiile suna ca razboiul. Razboi in berlinul de est. Ne cautam unii pe altii, ca un biliard gelatinos, ca niste viermi de lumina. Sunt intrebata in repetate randuri: „esti bine?”. Nu inteleg sensul acestei intrebari. Bogdan poarta bluza pe care i-am luat-o si ma bucur cand il vad in ea, e frumos. Razvan inregistreaza o discutie ca sa „o ascultam a doua zi”. Gica face poze, si vlad are ochii ficshi. Kostea face semn cu mana- drum bun, si adoarme. Drum bun. Ioana se bucura. Monica e absenta si prezenta si absenta. Anto are o brosa cu calutzi. Face ceai. Dan isi scrumeaza in paharul de ceai. Pijamaua lui e un pit stop. David isi face o perna din mai multe bluze pe care le-a gasit la el in saltea si se transforma in vierme de nisip in sacul de dormit. Ne vedem la londra.


unde poti sa inveti sa te bati in orashu-asta?

postat de abitir in 2009-01-02 18:09

 



Termeni si Conditii de Utilizare